Adăugat pe 17 aprilie 2017 de Dragoș Asaftei in Interviuri
 
 

Cristian Manta și proiectul foto „174 de motive de a zâmbi”: Din România până în toată Europa

DAP_1202
DAP_1202

De ce e important un proiect pentru un fotograf? Care sunt scopurile lui? Cum te poate ajuta? Merită întreg efortul? Sunt poate câteva dintre întrebările pe care ți le pui atunci când te gândești la ce vrei să faci pentru pasiunea ta sau la ce au făcut alți fotografi. Unii merg în călătorii și explorează locuri mai puțin cunoscute, alții fotografiază scene de stradă din oraș, unii își propun să surprindă schimbările anotimpurilor. Prilejuri pentru punerea la punct a unui proiect, indiferent de amploarea lui, sunt nenumrate. Important e să vrei să faci pasul ăsta, să îți stabilești niște priorități, un scurt plan și să dai drumul la treabă.

Cu ce te poate ajuta? Răspunsurile vin pe măsură ce lucrezi la proiect. Iar rezultatele nu vor înceta niciodată să apară.

Despre proiectele foto și importanța lor am vorbit de curând cu Cristian Manta, fotograful din spatele paginii de Facebook 174 de motive pentru a zâmbi”, care de aproape 3 ani fotografiază oamenii și caută răspunsul la întrebarea: „care sunt motivele pentru care zâmbești?”. Totul a pornit de la faptul că a văzut pe stradă tot mai mulți oameni apăsați, fără zâmbet pe chip. Și-a dorit să schimbe ceva în jurul său așa că a început să caute poveștile oamenilor care zâmbesc.

Pe măsură ce povesteam cu Cristian, mi-a povestit de un moment pe care nu am să îl uit curând. Citez, aproximativ, din povestea reală spusă chiar de el:

„Eram pe stradă și mă opresc față în față cu un domn care era în brațe cu copilul său. Îi cer un minut să-i povestesc despre proiect și să îi fac o fotografie. Când îi spun că vreau să aflu ce îl face fericit, el îmi răspunde:

- De ce să zâmbesc? Cine mai zâmbește în ziua de azi?

Ții în brațe motivul pentru care ar trebui să ai cel mai larg zâmbet!”, îi spune Cristi.

Speră ca prin proiectul său să aducă zâmbete pe chipurile oamenilor și să dea de din ce în ce mai puține astfel de situații. Dar haideți să aflăm întreaga poveste, iar la final să privim niște zâmbete care să se transpună și pe chipurile noastre. :-)

De unde ideea proiectului? Care e povestea din spatele lui?

Este un proiect foto care s-a născut în inima mea la sfârşitul anului 2014. Ce a dat naştere acestui proiect? Fiind fotograf îmi place să observ oamenii şi îmi place să observ stările lor, şi tot ceea cea am observat tot mai des a fost apăsarea oamenilor de pe stradă, tristeţea din ochii lor şi faptul că uităm să zâmbim mai des, atunci m-am întrebat, oare noi oamenii oare am uitat că dincolo de toate provocările vieţii, dincolo de monotonia vieţii în care de multe ori ne învârti, noi toţi avem motive de a zâmbi, avem motive de a celebra viaţa. Scopul este de a le reaminti oamenilor ca în interiorul nostru se găsesc motive pentru care merita să zâmbim.

Adevărul este că mulţi dintre noi vedem zilnic doar asfaltul gri pe care îl lăsam în spatele nostru, dar am uitat să vedem şi cerul albastru de sus, sau culorile frumoase de care suntem înconjuraţi. Noi oamenii încercam zi de zi să trăim o viaţă mai bună, şi alergăm de dimineaţa până seara în dorinţa de a avea o astfel de viaţă, însă adevărul trist pe care îl văd deseori este ca în goana noastră de a trăi o viaţă mai bună, uitam să trăim de fapt. Ne trezim, mergem trişti la şcoală sau munca, venim acasă, privim tavanul atunci când ne punem să ne odihnim, şi… adormim trişti. De aceea îmi doresc să văd o lume schimbată care celebrează viaţă, dincolo de toate lucrurile negative din jur. Povestea din spatele acestui proiect suntem noi, oamenii, asa cum suntem noi cu stările noastre!

Care a fost „motivul de a zâmbi” care te-a marcat cel mai tare, spus de unul dintre oamenii fotografiați?

Au fost multe, mi-a plăcut simplitatea de multe ori a oamenilor, o fată mi-a spus că îi este dor de ceaiul făcut de mama ei, de prăjiturelele acelea şi că, acest gând mereu o face să zâmbească. Un alt motiv care mi-a plăcut mult este al unei persoane în scaunul cu rotile care spunea aşa: “Zâmbesc pentru că pot observa frumosul din jurul meu!” Şi, da, chiar zâmbea, ea care era în cărucior într-o mulţime de oameni grăbiţi, care poate mulţi dintre ei nici nu o observau, pentru că da, suntem prea grăbiţi… să prindem vântul în mâini. M-a impresionat de asemenea un mesaj trimis de o fată, după ce am oprit-o pe stradă, era destul de îngândurata şi am întrebat-o ce o face pe ea să zâmbească sau când a fost ultima oară când s-a gândit la asta, am fotografiat-o şi ulterior mi-a scris mulţumindu-mi că i-am făcut ziua frumoasă şi că i-am schimbat starea şi în acelaşi timp că am provocat-o să se gândesc la motivele din sufletul ei pentru care zâmbeşte.

Dar cel pentru care „nu zâmbim”?

Hm, aici oamenii deseori se plâng de starea negativă în care se găsesc, mă refer la salariu, loc de muncă, şi mulţi spun, ca ce motive au ei să zâmbească. Problema este că noi nu ne privim viaţă din unghiul corect, pentru că nu ar trebui că zâmbetul nostru să devină ceea ce avem ca şi posesiuni financiare, ci el ar trebui să depinde de valorile acelea din interiorul nostru, cele care ne aduc cu adevărat fericire, de exemplu, ce rost ar avea să ai iPhone 7 sau orice telefon, ultimul model, dacă nimeni nu te sună şi să iţi spună: mi-a fost dor să iţi aud vocea, sau bună, cum este ziua ta astăzi. Cred că trecem atât de uşor peste ce este important în viaţă şi ne agăţăm de lucruri de care dacă ne-am uita cu atenţie ele nu valorează nimic, nu mă refer că nu costa, dar nu valorează acolo… în interiorul nostru. Un răspuns pe care nu l-am uitat este al unui bărbat abătut ce-şi ţinea în braţe copilul. M-am oprit în dreptul unui bărbat cam la 35 de ani care ţinea un copilaş de aproximativ un an în braţe. L-am întrebat dacă are motive să zâmbească şi dacă vrea să fie parte din proiect. Mi-a răspuns trist că nu are motive să zâmbească. I-am spus că nu poate zice asta, că are multe motive, iar unul dintre ele îl ţinea atunci în braţe. A tăcut…

De ce crezi că e important un astfel de proiect pentru un fotograf? Cu ce te ajută?

Este important pentru mine, pentru că mă ajuta să descopăr omul, aşa cum este el, întâlnesc mereu diverse tipologii de oameni, unii trişti, alţii cu o stare bună de viaţă, însă eu cred că fiecare dintre ei, au acolo ascuns în suflet aceea dorinţă de a zâmbi, de a râde, de a fi fericit, doar ca unii în călătoria aceasta numită viaţă, au pierdut acea dorinţă de a fi fericiţi, şi îmi doresc să le reamintesc că da, se poate că viaţă să fie celebrată, zi de zi, şi în loc să fim doborâţi de probleme, să le depăşi cu zâmbetul pe chip… de exemplu atunci când mergi împotriva unui curent de aer poți alege să te plângi pentru că bate crenatul spre tine, sau… te poţi bucura de răcire,:) totul este de cum priveşti viaţă, din ce unghi.

Care sunt pașii următori?

Paşii următori sunt ca să ajung în toată Europa cu acest proiect, să întâlnesc tot mai mulţi oameni pe care să îi includ în acest proiect, din orice stare socială, lucrez şi visez la o primă ediţie a cărţii 174 Motive de a Zâmbi, versiunea romana/engleza, o carte cu motive ale oamenilor, cu lucruri pozitive, cu încurajare pentru fiecare zi, o carte a zâmbetelor. Iar în rest, sunt foarte multe lucruri de realizat cu acest proiect, îmi doresc să impacteze în bine, să schimbceva în mentalitatea noastră, că se poate cu zâmbetul în suflet şi pe chip, să transform atât cât pot griul din jurul meu în culoare.



Îți trimitem săptămânal cele mai bune fotografii publicate pe BlogDeFotografie.ro

Dragoș Asaftei

 
Avatar of Dragoș Asaftei
Surprind de peste patru ani clipe prin fotografii și le asociez cu cuvinte creând povești. Am scris cărțile ”Primii 10 pași în fotografia digitală” și ”Primii 10 pași în fotografia de produs”, transpunând ideile esențiale într-un limbaj accesibil tuturor.