LOADING

Type to search

Voi cum v-ați apucat de fotografie?

dragosasaftei 4 years ago

Astăzi este Ziua Fotografiei. Se împlinesc 175 de ani de când a luat naștere cuvântul „fotografie”. Acesta s-a auzit în 1839 pentru prima dată în această formă, deși primul instantaneu fusese realizat cu 13 ani mai devreme, în 1826.

Sunt peste 175 de ani de când exprimarea prin „simboluri vizuale” a mai căpătat o formă, pe lângă pictură, sculptură și așa mai departe. Pasionați de fotografie suntem din ce în ce mai mulți. Și ăsta-i un lucru bun. Contribuim împreună la dezvoltarea industriei, la stabilirea anumitor standarde și, bineînțeles, la evoluția fiecăruia dintre noi.

Dat fiind că azi e Ziua Fotografiei venim la voi cu o întrebare.

Voi cum v-ați apucat de fotografie?

Și ca să începem voi da eu startul.

Era în vara lui 2008 când făceam prima fotografie. Prima fotografie care mi-a rămas așa, întipărită acolo printre amintiri. Era august. Poate chiar aceeași perioadă a lunii ca acum. Luasem aparatul pe care-l foloseam și eu și părinții mei și am fotografiat un apus. Am declanșat întâmplător și mi-a plăcut ce-am văzut pe ecranul aparatului. Apoi am mai făcut o fotografie. Și încă una. Și tot așa.

Bineînțeles că apusul ieșise așa datorită faptului că era el în sine spectaculos. N-am făcut eu mare lucru. Însă mi-a plăcut ce-am reușit să obțin. Apoi am continuat să fotografiez în perioada ce-a urmat cam tot ce găseam. Flori, fluturi, gâze, peisaje, obiecte și așa mai departe.

Așa m-am apucat de fotografie. 🙂

Povestea voastră cum sună? Voi cum v-ați apucat de fotografie?

Ți-a fost util articolul? Distribuie-l mai departe!


You Might also Like

12 Comments

  1. Raimi 19 August 2014

    Pe mine m-a lovit pasiunea in urma cu vreo 10 ani dar “am progresat” mai lent. Chestia a inceput spontan as putea spune, imi scosesem la vanzare calculatorul de casa – un Pentium II care era deja vechi si la vremea aceea – am dat anunt in ziar si cineva m-a sunat daca vreau sa fac un schimb. Dadeam fierotania pe un aparat digital de 2.1 MP. Nici nu imi imaginam ca o sa fac “schimbul vietii”. De cand am intrat in posesia acelui aparat digital, am inceput sa indragesc fotografia sa o vad altfel decat la nivelul “de a surprinde amintiri” si de atunci drumul spre aceasta pasiune a fost destul de interesant. Cred ca pasiunea ar fi venit mai tarziu caci aveam in intentie sa-mi iau un aparat digital dar nu simteam o urgenta. La vremea aceea erau destul de scumpe, inca mai erau in vigoare aparatele cu film.

    Reply
    1. Dragoș Asaftei 19 August 2014

      Frumoasă poveste! 🙂 Uite cum ajunge o faptă întâmplătoare să-ți schimbe cursul vieții. Felicitări!

  2. Petre 19 August 2014

    M-am impiedicat prin casa de un Smena 6, dar “microbul” nu ma prins prea tare pentru ca la varsta de 10-12 ani nu aveam rabdare sa se termine toate cele 36 de pozitii de pe film ca sa vad daca am facut ceva interesant. Mai tarziu, pe la 20 si ceva de ani am pus mana pe un Zenit E, am invatat sa-mi developez filmele, sa scot pozitivele si usor, usor “microbul” s-a instalat. A urmat trecerea la fotografia color cu un Praktica MTL 5, cu trei obiective, pe care l-am tinut pana in 1991 cand “meandrele vietii” m-au facut sa renunt o buna perioada la fotografie, dar “microbul” nu a disparut asa ca de cativa ani m-am reapucat de fotografiat.

    Reply
    1. Dragoș Asaftei 19 August 2014

      Aparat foto înainte de 1991. Cred că însemna ceva. Felicitări că-ai avut voința să te reapuci! 🙂

  3. Razvan 19 August 2014

    La mine dragostea pentru fotografie s-a dezvoltat relativ incet, incepand de acum 3-4 ani cand am primit un aparat foto compact, Olympus D-510 ZOOM de 2.1 Megapixeli si fotografiam tot ce vedeam, dupa vreo 2 ani, m-am intalnit cu un unchi de al meu care avea un DSLR, nu am nicio idee ce model sau obiectiv avea, dar eram absolut fascinat de el, atunci cred ca am facut in jur de 100 de poze in cateva ore. Iar de atunci am ramas indragostit de fotografie, avand vreo 10-12 ani la vremea aceea, bineinteles ca imi era extrem de greu sa fac rost de un aparat foto profesional, insa acum 4 luni am reusit insfarsit sa imi iau primul meu DSLR, bineinteles cu ajutorul parintilor. Inca invat despre fotografie si nu stiu daca ma pot numi fotograf, insa stiu ca de fiecare data cand am aparatul in mana si il pun la ochi, ma reindragostesc de ea, de fotografie.

    Reply
    1. Dragoș Asaftei 19 August 2014

      Felicitări! Să fotografiezi în continuare cu mult drag! Și să nu renunți! 🙂

  4. Marius Cristea 20 August 2014

    In vremea copilariei erau tot felul de domni fotografi care veneau la scoala la sfarsit de an sa faca “poze” la serbare, mai tarziu un unchi de-al meu venea cu aparat foto (nu mai tin minte ce model dar avea blitz cu magneziu) si ne fotografia la diverse ocazii sau reuniuni de familie. Deseori urmaream apusurile minunate si regretam ca nu am un aparat sa imortalizez acele momente frumoase apoi am strans banii de buzunar o lunga perioada si undeva prin ’89 sau ’90 am reusit sa-mi cumpar un Smena 8 M. Atunci a fost momentul de cotitura, strangeam bani sa pot cumpara file, din pacate tot din motive financiare nu am ajuns niciodata sa mi le developez singur, uneori uitam sa trag filmul si aveam suprapuneri, deh, ca la inceput. Am tot tinut-o asa cu smena ala pe film si am fotografiat cam tot ce am putut, evident cu limitarile de rigoare date de fotografia pe film, pot spune ca pe acel aparat am invatat sa dau mare importanta reglajelor, pana in 2001 cand mi-am permis sa cumpar prima camera digitala (daca se poate numi asa) un Creative PC-cam 300, la rezolutie 640×480 sau daca erai conectat la PC faceai poze la rezolutie mare 1080, avea filmare cu sunet, cine cunoaste modelul stie ca nu avea display sau ca nu aveai nici o posibilitate de a face vreun fel de setare. Apoi am tot schimbat, am trecut pe Canon A70, apoi pe un bridge un Sony DSC-h2 si intr-un final acum ceva vreme am trecut la DSLR, nu full frame cum as vrea dar e un pas. Fotografia a ramas in sufletul meu din prima zi dar din pacate nu am avut niciodata timpul necesar sa i-l dedic, mereu am fotografiat din fuga, uneori a iesit alteori nu, citec si urmaresc in continu materiale despre fotografie si fotografii, posibilitatile fiind nelimitate zilnic descopar ceva nou. Ma bucur intotdeauna daca fotografiile mele reuses sa placa macar catorva oameni, stiu ca e mereu loc de mai mult si de mai bine. Multumesc pentru rabdare si: Lumina buna!

    Reply
    1. Dragoș Asaftei 20 August 2014

      Wow, ai trecut prin toți pașii. Începând cu film și continuând cu evoluția digitalului. Mulțumim că ne-ai împărtășit povestea ta! 🙂

  5. S Madalin 20 August 2014

    Am inceput cu o sapuniera Fuji, pana ma dus Canon pe calea cea dreapta, si acum parca nu mai exist fara sa trag macar 5 cadre pe zi, stiu ca zic unii ca ”nu conteaza cu ce tragi, ca e compact, ca e telefon, important e fotograful”, dar parerea mea este ca nu conteaza cu ce slr tragi, telefoanele nu ar trebui sa aiba camere, sau daca au, pot sa inlocuiasca cel mult un compact, nimic mai mult. Am si eu smartphone, si mie imi spunea lumea ca ”pozez” cu telefonul, asa ca i-am ars senzorul ala minuscul, si bine am facut.
    Pasiunea pentru fotografie mi-a fost data de 40D-ul meu, si mai tarziu de scoala, care imi sustine ideile din fericire.
    Doresc fiecarui fotograf, mai mult incepator, sa se bazeze pe un slr, chiar pe film, pentru a intelege mai bine lumina si importanta fiecarui cadru.
    Le doresc tuturor sa-si depaseaca limitele pasiunii lor

    Reply
    1. Dragoș Asaftei 20 August 2014

      Ce te învață fotografia pe film e sfânt! Mult succes, Mădălin! Mulțimim că ne-ai spus povestea ta! 🙂

  6. Sergiu 28 August 2014

    M-as apuca de fotografie la orice ora, daca timpul mi-ar permite. Este o pasiune foarte frumoasa si pe care as vrea sa o dezvolt in urmatorii ani si chiar sa realizez niste fotografii de exceptie care sa te faca atunci cand le vezi, sa zici WOW.

    Reply
    1. Dragoș Asaftei 29 August 2014

      Niciodată nu e prea târziu! 🙂

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *