De ce Samyang 14mm f/2.8 e o variantă foarte bună de obiectiv ultra-wide

De curând am avut ocazia să fotografiez pentru câteva zile cu obiectivul Samyang 14mm f/2.8, cea de a doua ediție, puțin cosmetizată față de cea lansată în 2009. Auzisem de multe ori de bine despre obiectiv, dar recunosc că nu am avut curiozitatea să văd cu ochii mei ce face. O vreme bună n-am simțit nevoia unui ultra-wide, împăcându-mă foarte bine cu un 24mm. La începutul anului, însă, m-am pus pe căutat câteva variante pentru un astfel de obiectiv.

Aveam de gând să-l fotografiez la cadre de stradă, fotografii de natură, panorame și, într-o oarecare măsură, fotoreportaje. Nu-l voiam ca pe un obiectiv pe care să-l folosesc frecvent, ci ca pe unul care să mă ajute în situațiile în care cei 24mm nu-mi erau suficienți. Din acest motiv nu vedeam utilă investiția într-un ultra-wide Nikon 14-24, de exemplu, sau Tamron – cum e 15-30-ul 2.8 (citește review-ul nostru). Deși sunt obiective pe care le consider a fi foarte bune calitativ, în situația de față, nu erau ce căutam eu. Așa că am început să mă uit după alternative, de aici și gândul pentru Samyang 14mm f/2.8.

Cu un preț mai mult decât accesibil – de câteva ori bune mai ieftin decât „frații” lui de la Canon, Nikon, Tamron ori alți producători – 14-le produs de Samyang mi-a atras atenția după ce am tot văzut fotografii de o calitate foarte bună făcute cu el. Așa că l-am luat de la F64 să îl folosesc pentru câteva zile, suficient cât să mă convingă să iau decizia. Motivele am să vi le detaliez în continuare.

• Obiectivul e mic, compact și bine construit: îți dă impresia că e foarte solid și că materialul din care e făcut e unul metalic. Nu e tocmai ușor, însă faptul că e foarte compact (are sub 9cm lungime) îl face să încapă ușor în orice geantă foto și să nu fie un chin la transportat.
• Inelul de focalizare are o cursă lungă, în așa fel încât să îți fie ușor să faci clarul sau, mai degrabă, să nu îl pierzi rapid. Dat fiind că e un obiectiv fără focalizare automată, inelul joacă un rol extrem de important. Din punctul meu de vedere, lipsa focalizării automate este cel mai important dezavantaj al obiectivului. Dar probabil că asta a permis producerea lui la un preț atât de mic. Totuși, după ceva vreme, te obișnuiești cu el și nu ratezi focusul. Se întâmplă, dar mai rar. Te ajută și unghiul mare de cuprindere / profunzimea mică de câmp. Scad șansele să nu ai subiectul în clar. Iar dacă și închizi diafragma pe la 4 – 5.6, poți fi sigur că ai scăpat de griji. Desigur, vorbim de cadrele statice, unde ai mai mult control. În mișcare, e puțin mai dificil la început. Dar în timp te obișnuiești suficient încât să poți face clarul ușor chiar și când subiectul e în mișcare. Așa m-am obișnuit în urmă cu 5 ani când fotografiam meciuri de handbal, din spatele porților, cu un 50 fix, fără motor de focalizare. După două luni parcă nici nu-i mai simțeam lipsa.
• Unghiul de cuprindere – 14mm – e suficient de larg cât să îți permită să fotografiezi orice sau aproape orice. Distorsiunile, deși prezente, nu sunt exagerate (ba chiar de așteptat la o așa distanță focală), și pot fi corectate rapid. Vă voi arăta un exemplu puțin mai jos. Fiind că obiectivul e mic, îți poți pune cam oriunde și să schimbi complet perspectivele. Fotografia de mai sus e făcută cu obiectivul pus într-o gaură în stâncă de 10-15cm.
• Distanța minimă de focalizare, 20cm de la elementul frontal te ajută să surprinzi detalii în raport cu un fundal generos. Ba chiar la 2.8, vei vedea un bokeh plăcut, care separă foarte bine subiectul de fundal.
• Prețul.. despre care am discutat deja.

Acestea sunt motivele principale pentru care obiectivul poate fi o alegere foarte bună dacă vreți un ultra-wide, dar nu sunteți dispuși să cheltuiți o sumă mai mare de bani. Totuși, prețul mai mic în comparație cu alte obiective, vine datorită unor compromisuri de care ar fi bine să știți. Eu nu le văd ca pe lucruri care să te încurce rău de tot, ci care îți pot da la început dificultăți, urmând ca pe parcurs, în câteva zile, să te acomodezi cu ele.

• Focalizarea manuală: obiectivul nu permite focalizarea automată. Totuși, ești ajutat de faptul că e ultra-wide și are profunzime mare de câmp. Dacă închizi diafragma pe la f/5.6, deja nu prea mai trebuie să-ți faci griji de focus. Oricum, te vei obișnui rapid.
• Nu îi poți pune filtre. Dar există un adaptor făcut de Samyang și care costă 50 de lei.
• Vignetează destul de mult: uneori arată bine, alteori nu. Vignetarea dispare, însă, pe măsură ce închizi diafragma, iar pe la f/8 poți sta liniștit.

Punând în balanță avantajele și dezavantajele, statisticile-s de partea lui Samyang 14mm f/2.8. Repet, dacă vrei un obiectiv ultra-wide pentru anumite situații și ții cont de plusurile/minusurile/limitările sale. Pe mine unul, însă, m-a convins.

Obiectivul este disponibil la F64 la prețul de 1.700 de lei pentru Canon, Nikon și Pentax.

Iată acum câteva dintre imaginile făcute cu el.

–

Test vignetare

–

Test detalii – Imaginea completă și crop-uri – De la f/2.8 la f/16

Crop – f/16 | Crop – f/11 | Crop – f/8 | Crop – f/5.6 | Crop – f/4 | Crop – f/2.8 |