LOADING

Type to search

Postprocesarea fotografiilor, artă digitală sau fotografică?

dragosasaftei 5 years ago

Postprocesarea fotografiilor e una dintre acele laturi ale fotografiei care stârnesc controversă. Totul s-a separat în două tabere. Prima e compusă din cei care cred că postprocesarea e, de fapt, grija pentru fotografiile tale, iar cea de a doua tabere din cei care sunt convinși că postprocesarea e o încercare nereușită de îmbunătățire a unui rezultat care nu poate fi bun decât prin astfel de metode.

Procedura în sine, aceea de prelucrare a fotografiilor, nu a fost cea care a declanșat rumoare în acest domeniu. Punctul culminant a fost atunci când au început să apară fotografii postprocesate care păreau să nu mai semene deloc cu realitatea. Fotografii care păreau să încalce anumite limite, limite care, totuși, sunt stabilite într-un mod subiectiv. Haideți întâi să luăm două cazuri.

Postprocesarea pentru anumite corecții

Avem fotografiile de mai jos. Cea din stânga e cea originală, iar cea din dreapta, bineînțeles, cea procesată. Fotografia a fost prelucrată prin Adobe Lightroom aplicându-i-se corecții la nivelul luminozității, contrastului și saturației culorilor. Rezultatul este, cu siguranță, mai plăcut ochiului decât cel original. Subiectul și mesajul rămân însă aceleași. E un tip de procesare care consider că intră totuși în limita bunului simț și e foarte ok de aplicat pentru majoritatea fotografiilor.

Pentru că, fie că recunoaștem, fie că nu, ni se întâmplă ca de multe ori să nu fim atenți atunci când realizăm fotografia să supraexpunem pentru un contrast mai mare sau să subexpunem pentru a evita unele zone arse. Așa că ne folosim de ceea ce ne oferă lumea digitală și corectăm fotografiile în măsura în care putem. Nu e nimic care să nu fie etic, nu?

Postprocesarea pentru anumite corecții

Postprocesarea și schimbarea totală a rezultatului

Aici este vorba de ceva mai mult, mult mai mult decât în cazul de mai sus. Înafară de corecțiile de la nivelul luminozității, saturației și contrastului, s-a mai aplicat o vignetare pe toate planurile, o schimbare a temperaturii de culoare, o intensificare a tonurilor mijlocii (traducere prin funcția Clarity din Lightroom sau Sharp din Photoshop), intensificare a urmelor lăsate de avioane și așa mai departe.

Totuși, deși e vorba de o prelucrare mai agresivă, parcă e mult mai plăcut ochiului rezultatul final. Sau nu?

Postprocesarea și schimbarea totală a rezultatului

Postprocesarea ține în totalitate de fotograf și de limitele pe care le depășește. Totuși, e greu să îți stabilești aceste limite. Însă o poți face foarte bine raportându-se la alte rezultate din lumea fotografiei. Aș fi curios de ceea ce credeți voi.

Credeți că postprocesarea e tot artă fotografică sau ține deja de cea digitală? Care sunt limitele?

Ți-a fost util articolul? Distribuie-l mai departe!


You Might also Like

4 Comments

  1. Alex Dima 23 December 2012

    Un fotograf care se respectă scoate ce este mai bun din fotografie încă de la apăsarea pe shutter, însă niciodată nu dă fotografiile unui client fără a le trece printr-un soft de editare. Nu, nu sunt de acord cu schimbarea totală a rezultatului, însă câteva retuşuri cum ar fi modificarea tenului sau accentuarea culorilor prin tonare, contrast şi saturaţie sunt bine venite.

    Reply
    1. Dragoș Asaftei 23 December 2012

      Exact! Dacă te respecți pe tine ca fotograf, îți respecți și fotografiile tale. 🙂

  2. Vlad Moldovean 23 December 2012

    Ce ai aratat tu ca exemplu din punctul meu de vedere este inca in zona fotografiei rezultatul fiindal fiind destul de apropiat de original.

    Uite un exemplu in care diferentele sunt majore desi trebuie sa spun ca nu am folosit decat Lightroom.
    http://s8.postimage.org/69xakp0pg/edit.jpg La ceva de genu ajungi pe de-o parte sa spui “frate e mai mult post procesare decat foto” si pe de alta parte iti dai seama ca oricum nu puteai sa obti ceva cu o asemenea atmosfera fara pic de photoshop.

    totusi cred ca aceasta limita este intre arta foto si photoshop art este ceva persoanl si diferit pentru fiecare fotograf, chestie care depinde putin si de ceea ce pozeaza fiecare

    Reply
    1. Dragoș Asaftei 23 December 2012

      Uite, asta ar putea fi o limită. Însă depinde mult de cei care îți privesc fotografiile. Vor zice că e prea mult? Ce-i drept, ca să obții rezultatul postprocesat direct (în mare parte) încă de la început e cam greu. Adică ai nevoie de un setup dedicat, de condiții meteo excelente și așa mai departe. Dar da, asta poate fi o limită, spre exemplu. 🙂

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *